Clik here to view.
Cu aproximativ o săptămână inainte ca, în urma unei declarații ale sale, caracterizată până și de premierul Cioloș drept pripită, să bage în fibrilații deja celebra acum fabrică de lactate Brădet, ministrul agriculturii se arăta preocupat de orarul magazinelor și de soarta producătorilor agricoli autohtoni.
“Nu cred că le va conveni hipermarketurilor. Eu nu am mai văzut în Europa, cel puţin înţeleg că în Anglia este un pic mai altfel, magazinele se închid de la ora 18,30 în zilele normale, iar în weekend nici vorbă. La noi este o modă să te duci la supermarket în weekend şi la o oră târzie”, spunea ministrul Irimescu în fața comisiei de agricultură a Camerei Deputaților, adăugând că susţine iniţiativa potrivit căreia produsele româneşti să fie prezente în proporţie de 51% în supermarketuri.
Dacă în ce-i privește pe producătorii autohtoni lucrurile sunt relativ clare, și vom reveni asupra lor mai târziu, să încercăm să descifrăm mai întâi resorturile gândiri ministeriale în ce privește supermarketurile, adică mai precis să vedem în folosul cui ar fi reducerea programului acestora și/sau închiderea lor în weekend. Pentru început, să admitem că dl ministru face o ușoară confuzie, referindu-se cu termenul de supermarket, în realitate, la hypermarket-uri. Căci doar acelea se găsesc la periferia orașelor și se închid devreme, în unele locuri din Occident.
Regularea programului magazinelor, atentat la libertatea de alegere a consumatorului!
Pe cine ar avantaja, deci, închiderea Carrefour, sau Metro, sau Cora, sau Auchan la 18:30? Magazinele de cartier, care au fost distruse de acest comerț de tip imperialist, atât la propriu cât și la figurat? Ups! Dar magazine de cartier nu prea mai avem, ci doar eventual niște chioșcuri de tablă pe ici pe colo, în care micro-întreprinzători, da, ăsta e termenul cel mai potrivit, se chinuie lună de lună să facă o cifră de afaceri din care să extragă un profit echivalent cu 1-2 salarii medii pe economie, pentru familiile lor. Adevăratele magazine de cartier, băcăniile sau chiar alimentarele “din colț” nu mai există de mult, locul lor fiind luat de Mega Image. Adică de adevăratele supermarket-uri, domnule ministru! Să notăm că a mai existat o tentativă de a deturna cumpărătorii din hypermarket-uri într-o vastă rețea de magazine de cartier, Mic.ro, care deși i-a aparținut celui mai bogat român de la acel moment s-a soldat cu un faliment la cel de celebru.
Așadar, dacă se închide Carrefour mai devreme (luăm acest exemplu ca să nu mai înșirăm, obositor, tot pomelnicul de branduri), are de câștigat Mega Image. Asta v-ați dorit dle ministru? Mă tem că nu! Mai rămâne așadar ideea cu închisul în weekend, care ar putea favoriza comerțul de produse agro-alimentare în piețe. Trecând peste faptul că în piețe nu prea ajung producătorii la care se gândește dl ministru, ci doar intermediarii, ce facem cu restul produselor care se vând în hypermarket? Vom sufoca piețele cu detergent, cosmeticale, hârtie igienică, stive de baxuri de apă plată și minerală, pui la rotisor, electronice și electrocasnice, chiuvete și alte asemenea?
Pentru că românul s-a obișnuit să meargă în weekend la hypermarket din niște motive foarte simple și puternice: atunci are timp de cumpărături, găsește în același loc tot ce are nevoie, la prețurile cele mai mici și, foarte important!, are unde să parcheze mașina, iar dacă nu are mașină, sunt microbuze care îl aduc gratis înapoi în oraș.
Așadar, pentru a sprijini nu știm foarte clar pe cine, consumatorii vor trebui să-și modifice obiceiurile, ceea ce s-ar putea să nu le convină. De altfel, sunt destul de sigur că vor fi teribil de enervați de ideea că cineva le-a suprimat dreptul de a alege, obligându-i la un anume comportament, care nici măcar nu servește o cauză nobilă.
Decât să moară capra vecinului, mai bine vedem de ce ține a noastră coada sus!
Să ne întoarcem la producătorii autohtoni, discriminați în viziunea ministrului agriculturii, dar și a unei bune părți din populație, de către marile lanțuri comerciale, care se încăpățânează să vândă usturoi din China, mere din Italia, căpșuni din Spania, ceapă din Olanda și enumerarea ar putea continua mult și bine. Credeți însă oare că la Carrefour se găsesc produse alimentare franțuzești pentru că politica acestei companii este să încurajeze producătorii conaționali din Franța? Ei bine, nu! Pe producătorii francezi îi sprijină guvernul francez, nu Carrefour, după cum și pe cei olandezi îi sprijină guvernul olandez șamd. Carrefour este o întreprindere orientată spre profit, care își alege furnizoriii după acest criteriu, indisolubil legat de preferințele clienților.Prin urmare, a impune unui magazin ce să vândă, într-o cotă de peste 50%, este un atentat direct la libertatea de a alege a consumatorului.
Dacă produsele românești sunt la fel de bune ca cele de import, și faptul că nu ajung pe rafturile marilor magazine ține doar de ticăloșia acestora, care ar putea fi contracarată prin măsuri de forță ca cele la care visează Achim Irimescu, cum de nu s-a găsit un investitor român, de stat sau privat, care să fac o rețea de hypermarketuri cu produse exclusiv sau măcar majoritar românești. Ideea nu e deloc absurdă, existând un exemplu în acest sens pe piața de bricolaj, unde rețeaua de magazine Dedeman a surclasat toate lanțurile europene de magazine de acest fel prezente pe piața românească. Deci se poate! Da, numai că există un mic amănunt care diferențiază piața produselor agro-alimentare de cea a amenajărilor interioare și bricolajului: în oricare plantație ar crește plăcile de faianță, ele vor fi întotdeauna la fel, ceea ce-i va permite magazinului să aibă un stoc constant de produse la aceeași calitate, acesta fiind unul dintre principiile fundamentale ale comerțului în acest tip de magazine.
Adevărata problemă a producătorilor autohtoni, sau mai corect spus a celor mici și mijlocii este că nu pot asigura o aprovizionare cu cantitățile, calitățile și în ritmul cerute de marile magazine, la care se adaugă și absența sau calitatea precară a ambalajelor. Nu este nimeni absurd să nu țină cont de sezonalitatea unor produse. Dar și acelea, două, trei, șase luni pe an cât le e timpul, trebuie să fie livrate conform standardelor cerute.
Ce poate face România pentru “Made in Romania”
Prin urmare, soluțiile pentru fermierii români trebuie să-i ajute să se ridice la standardele cerute de marile lanțuri de magazine, și abia atunci, când nu vor mai exista motive obiective de a le refuza accesul la raft, putem vorbi de măsuri coercitive. Deci dacă dl ministru vrea să facă ceva pentru aceștia, atunci să identifice măsuri de sprijinire a asocierii micilor producători pentru ca în comun să poată livra produse cu calitate și caracteristici uniforme, să investească sau să subvenționeze construcția de depozite capabile să absoarbă mica producție și s-o transforme în fluxuri rentabile, să subvenționeze dobânzile la credite-tampon prin care producătorii să poată face față din punct de vedere al cash-flow-ului politicii de plăți întârziate a marilor comercianți, iar exemplele ar putea continua.
Toate aceste lucruri sunt posibile, există și fonduri europene alocate pentru astfel de politici de dezvoltare, numai că trebuie și puțină viziune și gândire strategică, menite să le pună în operă. Altminteri, desigur că este mult mai simplu să închidem magazinele duminica, iar dacă efectul nu va fi cel scontat, să le închidem și sâmbăta, iar dacă nici așa nu merge, să le obligăm să deschidă doar două ore pe zi și să vândă doar salam cu soia și creveți vietnamezi. Ups!, nu e bine, parcă trebuia să vindem doar produse românești, așa că și creveții vor trebui naturalizați în apele curgătoare de la noi și prelucrați în fabricile care vor fi construite în fiecare localitate pentru a absorbi forța de muncă disponibilizată de hyper-super-midi-mini-market-uri.